Dr. Faustus pe înțelesul lui Toni Greblă

Voi cânta pe roluri opera lui Gounod, fiindcă Goethe e greu de citit.

ACTUL I. Odaia de studiu a Doctorului

Noiembrie 2002. La masa lui de lucru stă – printre hârțoage și hrisoave, bătrân și abătut – Victor Ponta, Doctor Faustus al Universității București. Gândește la futilitatea titlurilor universitare, la zădărnicia vieții petrecute printre cărți, în căutarea pasajelor care să-i servească. Noaptea trece greu, mai greu decât aviara gripa. Spre dimineață, deznădăjduit, își toarnă otravă în cupă și e gata să bea, când – pe fereastra deschisă – aude glasurile cristaline ale membrilor TSD, mergând încolonați spre Parcul Izvor, ca să serbeze venirea primăverii, la un mic cu Vanghelie. Auzindu-i, plini de viață și fără un lider de marcă, Ponta se hotărăște să trăiască. Îl cheamă în ajutor pe diavol, care apare imediat sub înfățișarea lui Băse (cunoscut și sub numele de Mefistofeles – pentru prieteni, Mefisto ). Acesta, direct cum îl știm, trece la negocieri:
– Ce-ți dorești? Alege – avere, glorie sau putere?
Lui Faust îi este greu să se decidă, așa că răspunde într-un târziu că nu dorește decât să-și recapete tinerețea (în sinea lui, e convins că astfel le va putea obține pe toate) și întreabă:
– Cât mă costă?
– Sufletul, răspunde sec Mefisto.
Si adaugă:
– Fără TVA.
„Am ieșit ieftin”, gândește Faust. Bea licoarea miraculoasă pe care i-o dă Băse, și nici nu apucă să-și zică „l-am păcălit” și să înghită toate cele patru cuburi de gheață, că se și transformă într-un tânăr înalt și chipeș (Titulescu din profil).

ACTUL II. Viața e frumoasă

Lui Faust i se oferă imediat președinția PSD, apoi președinția PSD, apoi ascensiunea lui politică se desfășoară amețitor. În jurul lui, peronaje de vază (de la Gust Băloșin Florentin până la marele Toni Greblă). Din intermezzo orchestral în intermezzo orchestral, ajungem în februarie 2011. În viața lui Faust apare Crin (Margareta, în libret), cu care – sub privirile împrăștiate ale lui Mefisto – realizează o Uniune de nezdruncinat. Viața e frumoasă. Își cântă fiecare aria, jurându-și credință veșnică până-n 2020. Împreună, interpretează duetul USL. În jurul lor se adună cu toții: baroni locali, tineri și tinere, popor. Waltz…

ACTUL III. În garaj

Faust și Margareta – (unul ca să anuleze pactul, celălalt dorindu-și să-i ia cât mai repede locul) – decid să-l suspende pe Mefisto. Acesta se retrage într-un garaj și cântă aria loviturii de stat. Cei doi nu reușesc nimic, dar în iarnă, în compensație, câștigă alegerile. Mefisto e ostracizat în Palatul său din deal, pe care l-a recăpătat cu greu. Tace, însă pune el ceva la cale.

ACTUL IV. Noaptea valpurgiei

Suntem în noaptea de 12 spre 13 decembrie 2012. Interiorul Palatului Cotroceni al lui Mefisto. Acesta îl cheamă pe Faust, ca să semneze un pact de coabitare, pecetluindu-și astfel vechiul pact. Faust vine cu Margareta. Balet. Semnează.

ACTUL V. De la palatul Victoria la Palatul Cotroceni

Faust se instalează în Palatul Victoria și cântă aria guvernării pe la toate televiziunile. Margareta, în vastul birou de la Senat, picotește într-un con de umbră. Rareori mai susține câte un recitativ, pe la Antena 3 sau Realitatea. În climaxul gloriei, Faust pare să-și fi uitat vechile legăminte și pe Margareta. Între ei, are loc o ultimă întâlnire. Se aud mai întâi violoncelele, apoi cornii în fortissimo (pardon, asta e din Wagner). Margareta îl privește cu durere pe Faust. Și, adânc, în ochii lui Faust întrezărește zâmbetul perfid al lui Mefisto… Corul analiștilor. CORTINA.